Little Cucuteni pots of hope: a challenge to the divine nature of figurines

Abstract

Discussion of figurines is one of the most popular topics in the prehistory of Eastern Europe. They have been perceived as goddesses and gods, toys, individuals, dividuals, comforting miniatures, embodying personhood and more recently as “teaching devices”. Their relationship to fecundy and fertility is over-exploited but a safe haven for the majority of East European archaeologists. Here, we take on exactly the opposite view and try to build a case in which a set of figurines and a number of accompanying objects are interpreted as infertility aid-kits. The sets from Poduri-Dealul Ghindaru and Isaiia-Balta Popii are assessed in terms of recent tendencies in Western archaeological thought whereby representation and imposed meaning gives way to agency, action and performance. Rezumat: Figurinele reprezintă unul dintre cele mai preferate subiecte din preistoria Europei de Est. Acestea au fost percepute ca zeițe și zei, jucării, indivizi, divizi, miniaturi aducătoare de confort – încorporând personalitatea, și mai recent ca “instrumente de învățare”. Relația lor cu fecunditatea și fertilitatea este supralicitată, dar se constituie într-un rai sigur pentru majoritatea arheologilor est-europeni. În textul de față, adoptăm o perspectivă exact opusă și încercăm să construim un caz în care un set de figurine și un număr de obiecte asociate sunt interpretate drept seturi-de-ajutor împotriva infertilității. Seturile de la Poduri-Dealul Ghindaru și Isaiia-Balta Popii sunt evaluate în termenii tendințelor recente din gândirea arheologică Apuseană, în care reprezentarea și impunerea de sens lasă locul agenței, acțiunii și performării.